Clasificarea traseelor pentru copii,

în funcție de dificultate

Cred că Padişul nu mai are nevoie de nicio prezentare. E unul dintre locurile în care ne întoarcem cu plăcere de fiecare dată şi, chiar dacă l-am văzut de atâtea ori şi i-am parcurs aproape toate traseele, revenim cu aceeaşi plăcere cel puţin o dată pe an. E minunat în toate anotimpurile, dar evident că vara e cel mai accesibil şi mai interesant. În plus, e la o aruncătură de băţ de Pădurea Craiului, deci se pot vizita împreună.

Şi cum de câţiva ani buni avem de fiecare dată doi pui de om cu noi, e nevoie să ne adaptăm la posibilităţile lor de a parcurge traseele. Aşadar, le-am catalogat şi din punctul lor de vedere. Le-am împărţit în trei grupe: uşoare, medii şi dificile. Nu uitaţi să daţi click pe poze, ca să le vedeţi mari cât tot ecranul :))

Trasee uşoare

Aici am inclus plimbările lejere, cu diferenţe mici de nivel şi distanţe scurte. Acestea pot fi parcurse cu copii mici, chiar de la 2-3 ani, dar sunt potrivite şi începătorilor în ale muntelui. Nu necesită nici echipament special. Distanţa şi diferenţa de nivel pe care le-am scris în descriere sunt doar pentru dus, nu uitaţi să le dublaţi, că vreţi să vă şi întoarceţi 🙂

1. Boga – cascada Oşelu

Traseul e foarte uşor. Maşina se lasă la ultimele case din Boga şi de acolo se merge pe drum, pe lângă vale, aproximativ 600 m, până la cascadă. Drumul e drept, nu există diferenţe de nivel. Lângă cascadă e şi un mic lac de acumulare.

2. Glăvoi – Poiana Ponor

Acest traseu presupune puţin urcuş destul de abrupt, dar se poate parcurge uşor cu copiii. Ca distanţă, până în poiana Ponor e puţin mai mult de 1 km, iar diferenţa de nivel de urcat e cam 45 m. Dar e unul dintre locurile mirifice ale Padişului. Aici, primăvara se formează un lac temporar superb. Vara în schimb puteţi admira meandrele pe care le face râul în scurta lui distanţă de la izbuc (se poate merge până la el) până la ponor (care, de fapt, e un sistem format din mai multe sorburi care înghit apa în funcţie de nivelul ei). Fun fact: apa care intră aici în ponor iese în Cetăţile Ponorului.

3. Glăvoi – peştera Căput

Traseul are în jur de 2 km lungime, dar se parcurge pe drum, deci e uşor. Iar diferenţa de nivel e nesemnificativă, vreo 20 m. În peştera Căput nu se poate intra, doar speologii au acces. Dar merită drumul până la ea pentru avenul pe care l-a format apa la intrare şi cascada pe care o formează la intrarea în peşteră. Dacă aveţi ocazia să ajungeţi aici după ploaie sau când apele sunt mai mari, veţi vedea o adevărată vâltoare la intrare.

4. Tăul Vărăşoaia

Acesta e unul dintre puţinele lacuri carstice din ţară şi singurul din Apuseni. Drumul de maşină trece pe deasupra lacului, deci poate ajunge oricine la el. E interesant fiindcă e un lac format într-o zonă carstică, mai exact într-o dolină al cărui fund a fost impermeabilizat cu argilă. Are cred cea mai neagră apă din câte am văzut la un lac şi asta din cauza argilei de pe fund, dar şi a descompunerilor materialelor organice.

Trasee medii

Acestea sunt trasee puţin mai solicitante decât cele uşoare, fie prin lungime, fie prin dificultate. Recomand parcurgerea lor cu copiii peste 3-4 ani, dar e indicat să aveţi şi un sistem de purtare la voi, pentru orice eventualitate. De asemenea, recomand cu tărie bocanci de munte.

1. Cascada Bulbuci

Traseul spre cascadă începe chiar de la asfalt. Urcaţi puţin din Boga spre Padiş şi în scurt timp veţi vedea, într-o curbă, indicatorul spre cascadă. Cu parcarea e mai greu, dar sunt câteva locuri pe marginea drumului unde se pot lăsa maşinile. De la şosea sunt aproximativ 750 m până la cascadă, iar diferenţa de nivel e de cam 30 m. Totuşi, am catalogat traseul ca mediu fiindcă înainte de cascadă e o coborâre abruptă, pe bolovani. Pot coborî şi copiii, dar e nevoie de atenţie din partea părinţilor. Odată ajunşi acolo veţi vedea două cascade. Cea de sus e o perdea care se prelinge frumos pe stâncă. Cea de jos e cea mai spectaculoasă, are o cădere mare şi se poate trece prin spatele ei.

2. Padiş – vârful Bisericuţa Moţului

E un traseu uşor de parcurs, cu o lungime de 1 km şi o diferenţă de nivel de 100 m. Se urcă constant, ceea ce poate fi puţin solicitant pentru unele persoane. Dar pe vârf vă aşteaptă o panoramă superbă spre întreg şesul Padiş, dintr-o „bisericuţă” tare drăguţă. Nu vă va părea rău că aţi urcat 🙂 Traseul nu e marcat, dar se observă poteca urcând din şa, de unde se termină asfaltul.

3. Glăvoi – Focul Viu – Piatra Galbenei

Traseul e destul de lunguţ, are cam 2,7 km şi 120 m diferenţă de nivel. Totuşi poate fi parcurs uşor, fiindcă e pe potecă, prin pădure. Iar dacă ajungeţi în lunile de primăvară, pe la ora prânzului, şi aveţi noroc de o zi cu soare, puteţi vedea de ce a primit peştera acest nume 😀 Chiar dacă nu vedeţi „focul”, e interesantă şi peştera, şi ideea că poţi vedea gheaţă chiar şi în toiul verii. De la peşteră se ajunge rapid la Piatra Galbenei, după o urcare abruptuţă. Dar priveliştea de sus face toţi banii. Se văd Cheile Galbenei, Groapa Ruginoasă şi vârful Bihoru. Dar aveţi mare grijă de copii sus pe piatră, e abruptă!

4. Glăvoi – Lumea Pierdută

Deşi sună fascinant şi atrage lumea prin acest lucru, în platoul carstic Lumea Pierdută se ajunge destul de greu (de-asta se şi numeşte aşa). Din Glăvoi se poate merge prin Poiana Ponor sau pe lângă cabana Cetăţile Ponorului. Distanţa până în platou e cam de 3,5 km  prin Poiana Ponor şi 4,2 km pe la cabană, iar diferenţa de nivel e de 200 m. Din acest motiv e singurul traseu din Padiş pe care încă nu am fost cu copiii. Îl vom parcurge, dar am aşteptat să mai crească puţin şi cel mic 🙂

Trasee dificile

Acestea sunt traseele cele mai tehnice, care includ cabluri, porţiuni expuse, abrupte, stânci, şi deci sunt doar pentru cei mai experimentaţi. Le pot parcurge şi copiii, dar în funcţie de vârstă şi experienţă, şi neapărat cu bocanci. Recomand şi mănuşi de bicicletă, le e mult mai uşor să se ţină de lanţuri. Dacă au şi cască, cu atât mai bine 🙂

1. Circuitul Cetăţilor Ponorului

Traseul întreg e mai lung, porneşte din şesul Padiş, dar eu mă refer aici strict la porţiunea de traseu care trece prin dolinele peşterii Cetăţile Ponorului, fiind cea mai parcursă porţiune a traseului. Această bucată de traseu nu e lungă, are aproximativ 1,5 km, iar diferenţa de nivel e cam de 65 m. Dar dificultatea e dată de panta abruptă pe care se coboară până în peşteră. Nouă ne place să facem traseul cu coborâre prin Dolina 3 şi urcare prin Dolina 1, ca să nu-l facem dus-întors (dar se poate face şi aşa, e mai uşor). Coborârea în Dolina 3 e foarte abruptă, necesită atenţie sporită. E echipată şi cu lanţuri pe porţiunile mai dificile.

ATENŢIE ! Intrarea în peşteră din Dolina 3 nu face parte din circuit şi nu se recomandă traversarea peşterii. Noi am coborât doar puţin, până la apă, pentru o poză faină 😀

Continuăm apoi spre Dolina 1, unde sunt două scări de metal abrupte. După coborârea până la intrarea principală a peşterii, spre partea dreaptă e urcuşul spre Dolina 2. Această porţiune se parcurge dus-întors, dar merită dacă vreţi să vedeţi „ochiul” Padişului.

Urcarea de la gura peşterii până la pădure e de asemenea echipată cu cabluri, dar e foarte abruptă şi cei mici s-ar putea să ajungă mai greu la ele. Noi am parcurs traseul integral cu copiii pe picioare la 5 ani, dar e nevoie de un părinte care să fie permanent în spatele copilului, pentru siguranţă. Dacă nu vă simţiţi în stare, nu faceţi ca noi 🙂 Muntele rămâne tot acolo şi anul următor.

2. Circuitul balcoanelor Cetăţilor Ponorului

Acest traseu l-aş cataloga între mediu şi dificil, dar nu din cauza dificultăţii propriu-zise, ci din cauza „balcoanelor” sau mai bine zis a lipsei lor. Pe traseu sunt patru locuri de belvedere asupra dolinelor imense de jos, unde au fost platforme de lemn, dar care s-au degradat din cauza vremii şi nu au mai fost înlocuite. Din acest motiv trebuie foarte mare atenţie la cei mici, care au tendinţa să se aventureze, să vadă „ce e acolo jos” 😀

3. Cheile Galbenei

Din nou, mă refer aici strict la porţiunea cheilor Galbenei, fiindcă tot circuitul Galbenei e mai lung. Traseul se poate face cu plecare din Padiş, pe la Focul Viu şi Poiana Florilor, dar nu-l recomand pentru copii, fiindcă e foarte lung. Nouă ne-a luat cam 10 ore să-l facem dus-întors, înainte de copii.

Se poate ajunge cu maşina până la intrarea în chei, dinspre Boga sau dinspre Arieşeni, dar recomand maşină cu gardă înaltă, drumurile sunt cam proaste. De la drum până la izbucul Galbenei, traseul are cam 1 km şi urcă aproximativ 200 m. Prima porţiune a cheilor, până la cascada Evantai, e cea mai spectaculoasă, dar şi cea mai dificilă. Sunt multe porţiuni echipate cu lanţuri şi trepte de metal bătute în perete, dar majoritatea sunt gândite pentru adulţi. Astfel, copiii nu prea îl pot parcurge pe jos. Alex a reuşit abia la 9 ani să treacă de prima porţiune, cu cablurile suspendate, doar pentru că eu şi Cristi am stat de-o parte şi de alta a lui, ca să se ridice lanţul de la picioare şi să ajungă Alex să se ţină cu mâinile de cablul de sus. Din păcate, nu este ocolire la această porţiune, aşa că recomandăm neapărat un rucsac port-bebe pentru copiii mai mici (sau poziţia-maimuţă, pe care am adoptat-o noi cu Mihai anul ăsta 🙂 ).

La cascada Evantai se poate trece şi prin apă dacă nivelul e mic şi dacă nu vreţi să vă cocoţaţi pe pereţi 🙂 După cascadă traseul devine mai uşor, mai este o porţiune cu lanţ, dar lejeră comparativ cu cele de dinainte.

4. Circuitul Cetăţilor Rădesei

Traseul până la peşteră are aproximativ 700 m şi e uşor, prin pădure, îl poate parcurge oricine. Porţiunea dificilă e prin peşteră, unde sunt lanţuri. Dar e ceva nemaivăzut pentru copii, ai noştri sunt fascinaţi de acest traseu. Mihai l-a parcurs abia în acest an prima dată pe jos, dar Alex îl face de 4 ani şi în fiecare an vrea să-l parcurgă din nou.

Peştera nu e lungă, are cam 260 m, iar din interior se vede lumina prin „gemuleţele” din tavanul peşterii. Aveţi nevoie totuşi de o sursă de lumină, de preferat frontală, pentru că mâinile vă vor fi ocupate cu cablurile. La ieşirea din peşteră e şi un canion spectaculos, foarte îngust. Atenţie, traseul poate da dependenţă 😀

Mai sunt câteva obiective pe care nu le-am menţionat, asta fiindcă nu am ajuns încă la ele cu copiii. Fie sunt prea departe, fie am considerat că sunt mai puţin interesante şi am preferat să le arătăm ceva ce i-ar atrage mai mult.

Încă un amănunt care merită menţionat e faptul că locurile de cazare sunt puţine în Padiş. Lângă Glăvoi sunt cabana Cetăţile Ponorului şi cantonul Scăriţa, iar în şesul Padiş sunt câteva pensiuni. Dacă nu găsiţi loc aici, puteţi căuta în Boga sau puţin mai jos, spre Roşia (unde vă recomandăm cu căldură Tradiţional Casa). Dar, pentru o experienţă deplină, cel mai fain ar fi să staţi la cort. Se poate campa doar în Glăvoi sau în şesul Padiş, în rest e interzis campatul ! Dar copiii sigur vor aprecia 🙂

Dacă ți-a plăcut articolul nostru, ne poți susține pagina distribuindu-l. Iar dacă îți place de noi, te poți abona la newsletter și ne poți urmări pe Facebook și pe Instagram.

Explorări plăcute !