Muntenegru e o țară destul de puțin vizitată de români, deși e destul de aproape de țara noastră. Nouă ni s-a părut puțin mai ieftină și mai frumoasă decât vecina Croația, dar e posibil să fie doar din cauză că prima dată am fost aici în iunie, când totul era verde crud și plin de flori. Croația nu am văzut-o decât la sfârșitul verii. But we’re gonna change that 🙂

După ce am petrecut vreo zece zile de vis în munții din Muntenegru, pe care i-am găsit mai frumoși și mai ofertanți decât îi lăsaserăm cu câțiva ani în urmă, am luat drumul litoralului. Copiii deja visau la plajă și o cereau tot mai des, așa că nu avea rost s-o mai lungim pe la munte.

Litoralul muntenegrean e superb. Chiar dacă nu e foarte întins, oferă câte ceva pentru toți: munți care se prăvălesc direct în mare sau plaje întinse cu nisip fin. În continuare vă povestim ce ne-a marcat pe noi în timpul petrecut aici, la plajă.

Căutați prințesele și cavalerii în Kotor

Kotor e probabil cel mai cunoscut oraș din Muntenegru. Are și cu ce să se laude. Se află pe malul unui minunat golf, pe care mulți îl consideră fiord, dar nu e, e de fapt un canion inundat de apele mării. Pe lângă asta, mai are un oraș vechi și o cetate, incluse în patrimoniul UNESCO.

Orașul vechi e impresionant, plin de străduțe înguste, buticuri, restaurante și clădiri emblematice. Într-o zi caldă de vară vă puteți adăposti liniștiți la umbra caselor înalte de piatră în timp ce colindați aleile. O să dați și peste deja celebrele pisici din Kotor. E plin de ele, dar noi am reușit să mângâiem doar câteva, probabil erau speriate de mulțimea care mișuna peste tot.

Din oraș se urcă și spre cetatea de sus. De fapt, tot farmecul e dat de zidurile pe marginea cărora se urcă până sus și de panorama asupra golfului, pentru că sus sunt doar niște ruine. E ceva deosebit, dar mie sincer mi s-a părut extrem de mare prețul de 8 euro pe persoană, drept pentru care am ales ca în acest an să nu urcăm, pentru că fuseserăm data trecută. Dacă alegeți să urcați, înarmați-vă cu răbdare și nervi de oțel (pentru că e plin de lume), multă apă și cremă de soare (pentru că nu aveți umbră pe traseu aproape deloc).

Pont: Dacă vreți să vedeți doar panorama asupra golfului și nu vă încântă neapărat să vedeți ruinele de sus, puteți merge cu mașina pe serpentinele de deasupra Kotorului, pe vechiul drum spre Cetinje, vechea capitală. De aici puteți vedea golful în toată splendoarea lui, fie ziua sau seara la apus. Dar atenție că și acest drum e îngust și ziua urcă multe autocare spre Lovcen.

LE. Este și telecabină spre Lovcen, găsiți detalii aici.

Admirați golful Kotor de sus și de jos

Cum spuneam mai sus, golful Kotor e de-a dreptul superb. Și partea cea mai bună e că are drumuri cam pe toate părțile, deci poate fi admirat de peste tot. Vă recomand să vă rezervați cel puțin o zi pentru aceste frumuseți. Nouă nu ne-a ajuns una. :)) Puteți înconjura partea interioară a golfului, dar pentru asta trebuie să traversați apa cu Ferry Kamenari. Noi nu am ales varianta asta, ci am ales să facem traseul dus-întors, întâi pe versantul drept, apoi pe stângul.

Pe versantul drept am pornit din Kotor spre Perast, un alt orășel frumos, cocoțat pe versanții abrupți ai golfului. Și Perast face parte din Patrimoniul UNESCO și nu se poate intra cu mașina decât dacă aveți cazare aici. Dar nici nu recomand, străzile sunt extrem de înguste. În plus, ați rata o plimbare frumoasă pe faleză. Sunt trei parcări lângă orășel, iar taxa e de 5 euro pe zi. Din port se poate merge cu vaporașul până pe una sau cele două insulițe din mojlocul golfului, unde sunt două bisericuțe.

Din Perast am continuat pe malul golfului până în orășelul Risan, de unde am luat-o pe un drum în sus, spre munte, pentru o panoramă asupra golfului. Priveliștile de sus sunt absolut senzaționale, nu ne-am fi mișcat de acolo trei zile 🙂 Dar pentru că se lăsa deja seara, am fost nevoiți să coborâm. Am luat ruta spre satul Lipci, de unde ne-am întors înapoi spre Kotor.

Pe versantul stâng am mers doar până în sătucul Donji Stoliv, de unde am urcat la vechiul sat de piatră Gornji Stoliv, în prezent părăsit. Am găsit aici un singur om, care oferea de băut turiștilor rătăciți care ajungeau pe acolo. În rest, am fost singuri în sat și am putut să admirăm priveliștile spre golf și Perast, dar și ingeniozitatea celor care au construit cândva acele case, drumuri și biserica, cu totul din piatră. E ceva cu adevărat deosebit.

Aventurați-vă în lumea acvatică a lacului Skadar

Lacul Skadar e o imensitate albastră, împărțită între două țări, Muntenegru și Albania. E cel mai mare lac din Europa de Sud, cu o suprafață care oscilează între 370 și 530 km², în funcție de sezon. Nu vă spun să faceți înconjurul lacului, pentru că e aproape imposibil. Dar sunt câteva puncte de belvedere care merită amintite.

Pavlova Strana e un punct de belvedere de unde se vede potcoava formată de un braț al lacului. Nu prea am ce să vă spun despre el, decât că priveliștea de sus e fantastică. E unul dintre locurile pe care pozele le descriu cel mai bine.

Iar aproape de el e și orășelul Rijeka Crnojevića, cu un frumos pod de piatră cu arcade. Dincolo de pod e ”baza” de unde pleacă mai multe bărcuțe pe lac, care duc turiștii în mai multe tururi. Sunt mai multe firme, sincer să vă spun, nu știu cu care am mers, dar tipul care ne-a dus a fost tare drăguț și glumeț tot drumul. Am plătit 20 de euro pe turul scurt, pentru că nu aveam foarte mult timp la dispoziție. Plimbarea a durat cam 30-40 de minute, timp în care ne-am bucurat de priveliști, am admirat păsări acvatice și nuferi albi. Trebuie menționat că se intră și în rezervație, iar taxa pentru asta e separat de bilet și se plătește după ce porniți cu bărcuța, la un pit stop. Biletul costă 4 euro de persoană. Pe site spune că doar copiii sub 7 ani au gratuit, dar nouă nu ne-au cerut taxă și pentru Alex, nici n-au întrebat câți ani are.

Alt punct de belvedere frumos mai e pe partea opusă a brațului, oarecum vizavi de Pavlova Strana, aici.

Noi am mers apoi spre satul pescăresc Virpazar, unde sunt de asemenea mai multe firme care oferă plimbări pe lac. Aici ne-am oprit să și mâncăm, la un local drăguț pe nume Konoba Basta, cu mâncare super bună și prețuri decente. Tot aici se află și cetatea Besac, dar n-am putut intra la ea fiindcă era închisă.

Un alt sătuc pescăresc așezat la fel de pitoresc pe malul lacului e Karuč. Noi l-am găsit pustiu, n-am întâlnit pe nimeni aici, nici la terasă (singura din sat, cred), nici pe stradă. Dar asta nu ne-a deranjat deloc, am putut admira lacul în voie 😍

Faceți o incursiune în istorie

Aici am ales să vă vorbesc despre Stari Bar și despre cetatea Haj-Nehaj, pentru că acestea ne-au plăcut în mod deosebit.

Stari Bar e vechiul oraș Bar, care datează de undeva de acum 2500 de ani (conform descoperirilor arheologice), nu se știe exact. Dar prima dată a fost atestat documentar în secolul X. Pe atunci se numea Antibarum și era în subordinea Veneției. A fost apoi ocupat de otomani și câștigat de muntenegreni în 1878.

În prezent e un obiectiv turistic important, dar destul de puțin vizitat. Cred că nu știe multă lume de el. Se lucrează constant la amenajarea lui, pentru că e o muncă fenomenală, dar mare parte se poate vizita. Din loc în loc sunt plăcuțe care descriu ruinele pe care le aveți în față: sala tronului, arhidioceza, palatul princiar, băile turcești, fântâna… Din cetate se vede și o parte din apeductul care alimenta orașul cu apă.

Am rătăcit prin oraș câteva ore bune și copiii s-au simțit foarte bine. Își imaginau că sunt prinți care locuiesc în cetate și trag cu tunurile în dușmani 🙂 Taxa de intrare e mai mult de formă pentru așa o minunăție, 2 euro pentru adulți și 1 euro pentru copiii peste 7 ani parcă. Dar două nu ne-au cerut nici pentru Alex. Aici am mâncat și cea mai bună și mai ieftină înghețată din Muntenegru, la o terăsucă din orașul vechi. De fapt, nu una, fiecare am mâncat câte două 😀

Un lucru la care vă sfătuiesc să fiți atenți e parcarea. Teoretic, este parcare cu plată, dar taxatorii sunt cam nesimțiți și cer o grămadă de bani (pe care nici nu dau bon). Data trecută am mușcat-o, că nu voiam să riscăm să ne trezim cu mașina zgâriată, după cum am mai citit review-uri pe net, dar acum am parcat puțin mai jos de cetate, lângă spital, într-o parcare gratuită.

Despre cetatea Haj-Nehaj pot să vă spun în primul rând că are un nume ciudat și amuzant. Înseamnă „Teme-te, nu te teme” și provine de la faptul că e cocoțată pe un deal stâncos, impenetrabil din trei părți, și se poate ajunge la ea pe un singur drum. Deci e expusă și vizibilă, dar foarte greu de cucerit. Se află lângă orașul Sutomore, la 230 m altitudine, și a fost construită de venețieni în anul 1542, pentru a se apăra împotriva otomanilor.

În prezent e în ruină, nu e recondiționată și vizitarea e gratuită. Se urcă pe o potecă marcată, care pornește de la marginea orașului Sutomore. Este loc de parcare pentru câteva mașini, dar puțin probabil să fie prea multe. Noi am fost în plin sezon și erau vreo 4. Poteca urcă nu foarte abrupt, printr-o pădurice, vreo jumătate de oră.

Am petrecut și pe aici câteva ore bune, bineînțeles povestind despre istorie și jucându-ne de-a ”cei buni și cei răi”. Evident că noi eram cei buni și aruncam cu bombe (pietre) din castel spre cei care veneau să ne atace (eram singuri la cetate, ne-am asigurat că nu lovim pe nimeni 😁).

Bucurați-vă de apusuri de vis

Țărmul muntenegrean oferă unele dintre cele mai spectaculoase apusuri, pentru că e foarte divers. Noi am colindat țărmul de sus până jos, să vedem cât mai multe. Toate ne-au plăcut, fiecare a fost deosebit în felul lui.

Totuși, dacă ar fi să aleg, cred că pe primul loc ar fi apusul peste golful Kotor. Alternanța munte-mare și luminile Kotorului de jos îl fac să fie ceva inedit. Puteți urca oriunde pe serpentinele de deasupra orașului, sunt locuri în care vă puteți opri pe marginea drumului.

Al doilea loc superb de admirat apusul e punctul de belvedere de deasupra stațiunii Sveti Stefan. Se poate urca cu mașina, locuri de parcare sunt cam puține, dar nici lume nu e prea multă, aveți șanse să găsiți un loc. Doar că drumul e îngust și destul de abrupt. Aici e și o bisericuță tare drăguță, Sf Sava, unde se oficiază nunți. Ar fi fost unul din locurile în care mi-ar fi plăcut să mă căsătoresc 🙂

Alt loc frumos despre care vreau să vă spun câte ceva e plaja Velika Plaza. E impropriu spus plajă, pentru că e o fâșie întinsă de plajă de vreo 10 km, de la Ulcinj până la graniţa cu Albania. Din loc în loc sunt terase, dar plaja e destul de sălbatică. Dacă știți feelingul din Vama Veche de prin anii 2000, cam așa e și acolo ❤️. În plus, e cel mai fin nisip pe care îl veți găsi în Muntenegru, deci recomand cu încredere zona pentru copii. Singurul inconvenient ar fi că bate mai tot timpul vântul. Dar pe noi nu ne-a deranjat, am luat o bluză pe noi și am stat aici la joacă, la lumina lanternei telefonului, până ne-a lovit foamea😂.

Alte detalii

Acestea sunt o parte dintre recomandările noastre pentru litoralul muntenegrean. Am mai vizitat multe locuri, ne știți că nu suntem oamenii care stau locului, dar nouă personal nu ni s-au părut atât de deosebite. Acestea ar fi Budva, Sveti Stefan, Pržno, castrul roman Doclea, cetatea Mogren, cetatea Zabljak Crnojevica. Dacă aveți întrebări despre ele, vă răspund cu drag. Despre plaje voi scrie un articol separat. Cel mai mult am stat la plaja Jaz, pentru că era aproape de cazare și avea nisip, nu pentru că ne-ar fi impresionat cine știe ce.

În zona asta am fost cazați la o căsuță foarte frumoasă, undeva la jumătatea dinstanței dintre Budva și Kotor, aici. Nu am decât cuvinte de laudă la adresa proprietarilor, sunt o familie faină cu trei copii cu care s-au jucat ai noștri chiar dacă nu se înțelegeau de nicio culoare 😂. Apartamentul e suficient de încăpător pentru 4 persoane, bucătăria e utilată complet (orice ne-a lipsit ne-a adus Nedjo de la ei), are aer condiționat și loc de joacă în curte. Pe lângă asta, am primit din partea gazdelor fructe și legume din grădina proprie, în fiecare zi ne dădeau câte ceva. Ne-am întoarce cu drag la ei oricând.

Pentru alte locuri de cazare de vis, vă recomandăm cu încredere site-ul Booking, partenerul nostru fidel în fiecare călătorie!

Dacă ți-a plăcut articolul nostru, ne poți susține pagina distribuindu-l. Iar dacă îți place de noi, te poți abona la newsletter și ne poți urmări pe Facebook și pe Instagram.

Explorări plăcute !