E greu de crezut că o țară atât de mică precum Muntenegru are atâtea de oferit. Și totuși e plină de locuri și activități care mai de care mai interesante. Între cele două vizite ale noastre (2015 și 2021) am observat că au investit foarte mult în turism, mai ales în partea montană. Și a meritat, pentru că tot mai mulți turiști caută acum această țară.

În acest articol vreau să vă descriu câteva dintre activitățile care ne-au încântat pe noi în cele două săptămâni cât am stat în Muntenegru. De precizat că toate se pot face cu copiii, dar adaptate în funcție de vârstele lor. Ai noștri au avut 9 și 5 ani, dar unele le-am făcut și cu Alex pe când avea doar 3 ani. 🙂

Aventurați-vă la o tiroliană peste canionul Tara

Dacă intrați în Muntenegru de la sârbi, cel mai probabil veți trece peste canionul Tara. E cel mai adânc canion din Europa, cu pereți aproape verticali de 1300 m înălțime (da, e amețitor!) și face parte din Patrimoniul UNESCO. Canionul e traversat de un pod suberb, cu arce, și bineînțeles că oferă tot felul de aventuri pentru iubitorii de adrenalină: tiroliană, rafting, alpinism, speologie…

Cum suntem mari fani ai aventurilor, nu am putut lăsa să ne scape tiroliana. E o senzație super să atârni în ham la 170 m de vale, cu tot golul sub picioarele tale 😀 Sunt mai multe firme care oferă tiroliană aici. Noi am ales Red Rock Zipline din două motive. Primul a fost prețul, 10 euro de persoană, pe când la celelalte erau 20-25 euro de persoană. Nouă ne-au făcut și reducere pentru familie. Al doilea motiv, la fel de important ca primul, a fost faptul că la celelalte tiroliene nu foloseau ham, ci aveau un fel de plasă pe care te așezai și stăteai pe spate, ca într-un șezlong. Noi am considerat că acest lucru fură o parte din adrenalină prin faptul că nu prea vezi în jos 🙂 Așadar, a fost o experiență super, pe care cu siguranță vrem s-o repetăm.

Dacă tot sunteți la Tara, merită să faceți o plimbare și pe malul canionului. Este o șosea care merge de-a lungul canionului până iese din munte. Din loc în loc vă puteți opri pe marginea drumului, să admirați apa perfect de turcoaz a Tarei, bărcile de rafting și, eventual, cascadele care se formează primăvara pe versanți.

La 20 km de pod se află mănăstirea Dobrilovina (atestată documentar în 1592), o bisericuță tare drăguță, din piatră, cu un turn-clopotniță din lemn în care se poate urca. Noi am ajuns în timpul săptămânii și nu era nimeni aici, deci nu am putut s-o vedem la interior, dar probabil e frumușică. În schimb, ne-am jucat cu o pisică 🙂

Urcați cu telescaunul spre Savin Kuk

Nu departe de Zabljak, celebra stațiune din Durmitor, se află sătucul Virak, cu baza de schi și telescaunul care urcă până sub vârful Savin Kuk. Nu puteam să nu urcăm, pentru că îl vedeam în fiecare dimineață de la geamul minunatei căsuțe Joleva Koliba, la care ne-am cazat și despre care am scris un articol aici.

Telescaunul funcționează zilnic, și vara, și iarna, între orele 10 și 17, iar prețul (în 2021) pentru o tură dus-întors e de 7 euro pentru adulți și 4 euro pentru copiii până la 14 ani. Pentru grupurile de peste 20 de persoane se oferă reducere și costă 5 euro pe persoană. Telescaunul vă duce de pe la 1500 m, la cât e stațiunea, până la 2180 m.

De aici se poate urca ușor până pe vârful Savin Kuk (2313 m). Poteca e foarte bine bătută, pentru că e parcursă de mulți turiști. Vârful oferă o panoramă deosebită spre întreg Durmitorul, spre platoul de la poale și chiar până la canionul Tarei. E cel mai ușor accesibil vârf din Muntenegru, pe care puteți urca și cu copii mai micuți. Dar, dacă aveți rău de înălțime, mai bine nu vă uitați în jos la coborâre 😁

Plimbați-vă pe Panoramic Roads

Panoramic Roads sunt o chestie nouă din Muntenegru, în continuă evoluție. Practic, drumurile le aveau, dar le-au inclus în diferite circuite, pentru ca oamenii să le cunoască și să vadă zonele minunate prin care trec.

Deocamdată sunt patru circuite: Durmitor Ring are 76 km și, așa cum îi spune numele, înconjoară munții Durmitor. Trece prin cătune uitate, dar în care tradițiile au rămas încă vii, și oferă priveliști superbe spre munți, din toate punctele.

The Crown of Montenegro e cel mai lung circuit, are în jur de 800 km și cuprinde tot nordul țării, până la Podgorica. Trece pe lângă unele dintre cele mai impresionante peisaje din țară, cum sunt canionul Tara, lacul Piva, canionul Moraca sau Munții Prokletije. Într-o zonă sau alta, ne-am aflat pe acest circuit în jur de 10 zile și vă spun sincer că am văzut unele dintre cele mai spectaculoase locuri.

Sea and Heights e poate cel mai vizitat traseu, pentru simplul motiv că merge de-a lungul coastei muntenegrene, trecând prin toate punctele de interes, de la granița cu Croația până la cea cu Albania. Nu cred că mai are rost să vă spun ce peisaje oferă acest circuit, pentru că multe le veți vedea în poze de-a lungul acestui articol 🙂

Circuitul Korita e singurul traseu pe care nu l-am făcut, pentru că nu știam de el înainte să plecăm de acasă și nu am rezervat cazare în zona Podgorica. Traseul are doar 65 km, se poate face într-o zi din capitală. Duce până în inima munților Kuči, de unde oferă priveliști spectaculoase, la fel ca celelalte trasee.

Contemplați lumea albastră a lacului Piva

Lacul Piva e un lac de acumulare din Muntenegru, cel mai turcoaz pe care l-am văzut în viața mea 🙂 E un lac imens, de 12,5 km², apărut prin bararea râului Piva. Noi am mers la lac de la Virak, pentru o plimbare de o zi. Dar nu am reușit nici pe departe să vedem tot lacul. Am coborât până în orășelul Plužine, unde am aflat că e cea mai lungă tiroliană din Muntenegru, de 1400 m. Noi am ajuns destul de târziu aici, pe la ora 17, și nu am mai găsit pe nimeni, dar cred că merită experiența.

Recomand și o plimbare cu mașina de-a lungul lacului, prin canion, pe drumul care duce spre granița cu Bosnia-Herțegovina. Traseul e splendid, drumul trece prin nu mai puțin de 71 de tuneluri (😲), peste un baraj de 220 m înălțime și peste un pod fără picioare, care iese dintr-un tunel și intră în altul. Dar oricât scriu, n-aș putea surprinde în cuvinte spectaculosul locului. Așa că mergeți voi să vă convingeți!

Ponturi:

– Atenție la coborârea spre lac, drumul e foarte îngust, cu extrem de multe curbe și tuneluri, și vin multe autocare. Sunt locuri pe marginea drumului unde puteți trage mașina, dar e nevoie de precauție.

– Încercați să ajungeți jos la lac pe la prânz, ca să vedeți culoarea superbă și de pe drumul care merge de-a lungul lacului, și să prindeți și tiroliana, dacă vă atrage.

Învățați geologie și geografie pe viu în Durmitor

Munții Durmitor sunt perfecți pentru a le explica copiilor despre procesele geologice și erozionale. Chiar și de pe șosea se văd perfect straturile geologice, dar noi am ales să facem și o plimbare până pe vârful Prutaš.

Sunt două trasee care urcă pe vârf. Unul e mai scurt și foarte abrupt, pe care am urcat când am fost prima dată, dar cu Alex în spate. Al doilea e mai lung, dar cu pante mai suportabile, pe care l-am ales de data asta, ca să poată urca și Mihai pe jos. S-a descurcat cu brio, doar acumulase experiență în Retezat cu nici o lună înainte. 🙂 Nu am ajuns efectiv pe vârf, ci doar sub el, dar nu neapărat pentru că nu mai putea, ci pentru că deja se lăsa soarele. A urcat totuși de pe la 1700-1800 până la peste 2300 m. Traseul nu e dificil, dar durează, pentru că e diferența mare de nivel. Recomand să urcați cu copiii doar dacă au ceva experiență pe munte.

Totuși, abrupturile Prutašului se pot vedea și de jos, de la șosea, din partea vestică a vârfului.

Dacă alegeți să urcați, țineți cont că taxa de intrare în parcul național e de 5 euro pe adult (copiii nu plătesc). De obicei sunt taxatori în fiecare parcare, plătiți la ei și primiți bilet. Chestia e că taxa asta se plătește la fiecare intrare în parc, deci dacă următoarea zi urcați iar, plătiți iar. Sau puteți face un abonament pentru toate parcurile naționale din Muntenegru, care costă 13,5 euro și vă oferă acces tot anul. Varianta asta e mult mai practică dacă plănuiți să vizitați mai multe locuri din țară. (prețuri din 2024)

Jucați-vă de-a Vestul Sălbatic în Sinjajevina

Vestul Sălbatic muntenegrean, după cum i-am dat noi numele, e platoul Sinjajevina, care ne-a plăcut atât de mult, încât l-am vizitat și a doua oară. Se întinde de-a lungul unui drum pietruit care face legătura între Kolašin și Šavnik, peste munte. Urcușul nu e greu, dar e nevoie de o mașină cu gardă mai măricică, pentru siguranță.

Nu am văzut nicăieri în țară o pustietate mai mare ca asta. Sunt câteva stâne (katun), unde ciobanii urcă doar vara, și care oferă mâncare și alte produse locale de vânzare. Dar, ca să vă înțelegeți cu ei, aveți nevoie de un dicționar, pentru că niciunul nu știe engleză, evident.

Aici în platou am găsit multe case vechi, de piatră, și o bisericuță tare drăguță, dar care nu cred că mai e folosită. Dar cel mai mult ne-a plăcut Etno Koliba Crvena Greda (așa o găsiți pe Google), un fel de restaurant cu o curte frumoasă, cu multe sculpturi în lemn și un leagăn care a făcut deliciul copiilor (mici și mari). Din păcate, nu am găsit pe nimeni aici, ne-ar fi plăcut să povestim puțin cu cel care a făcut sculpturile, se vedea că a pus multă pasiune în ele ❤

Admirați vârfurile semețe ale munților Kučka Krajina

Este vorba despre un masiv muntos din estul țării, chiar lângă granița cu Albania. Aici trăiau cândva triburile Kuči, ai căror urmași pot fi întâlniți inclusiv azi pe platouri, unde stau cu oile la stâne. Zona e minunată și foarte liniștită, nu ne-am întâlnit cu aproape nimeni pe trasee.

Aici se află lacul Bukumirsko, care pe noi ne-a uimit prin faptul că avea nuferi (!) la 1443 m altitudine. Lacul e așezat într-o căldare glaciară, dar nu are scurgere, probabil din acest motiv are apa mai caldă și au reușit să se dezvolte aici nuferii.

De la lac noi am continuat drumul în sus, spre platourile ciobanilor. Am părăsit și asfaltul la un moment dat, continuând pe un drum pietruit pe care e nevoie de 4×4, pentru siguranță. Ne-am oprit în șa, de unde drumul coboară spre lacul Rikavacko. Noi nu am coborât, ci am luat-o pe curbă de nivel, pe versant, spre un punct de belvedere de unde am văzut lacul frumos și munții din Albania, din când în când, când își făceau norii milă de noi. Probabil pe cer senin priveliștea e spectaculoasă. Nouă ni s-a întipărit pe retină și așa. 🙂

Traversați canionul Moraca

Probabil Moraca e cel mai cunoscut canion din Muntenegru, pentru că prin el trece șoseaua principală care leagă capitala Podgorica de nordul țării. Dacă mergeți la mare în Muntenegru, probabil îl veți traversa. E un canion lung, adânc și foarte frumos, asemănător într-o oarecare măsură cu Cheile Bicazului. Ca să-l traversăm, ne-am trezit nevoiți să oprim din 50 în 100 m ca să facem poze și să admirăm versanții și apa imposibil de turcoaz.😍

Și dacă tot am trecut pe acolo, am oprit și la mănăstirea Moraca, să nu zicem că n-am văzut-o. Sincer, nu ne-a impresionat. Nu părea deloc mănăstire, ci mai degrabă obiectiv turistic. Plin de lume, agitație, muzică și grătare dincolo de poartă… Face parte din categoria ”am făcut-o noi ca să nu fiți nevoiți s-o faceți voi” 😅

De aici am pornit-o spre mare, unde am petrecut încă o săptămână de vis, cu activități la fel de interesante și pentru mici, și pentru mari. Am povestit în detaliu despre ele în acest articol.

Cam astea ar fi recomandările noastre pentru o vacanță activă în munții din Muntenegru. Mai sunt multe locuri frumoase despre care nu v-am povestit aici, pentru că nu mai terminam articolul. Dar le enumăr aici și vă ofer cu drag informații dacă sunteți interesați: lacul Crno, cătunul Bosaca, platoul Mala Crna Gora, meandrele râului Ćehotina, canionul Nevidio, cascada Skakavica, lacul Veliko Pošćensko, canionul Komarnica, stațiunea Kolašin, cascada Nijagara.

Pentru locuri de cazare de vis, vă recomandăm cu încredere site-ul Booking, partenerul nostru fidel în fiecare călătorie!

Dacă ți-a plăcut articolul nostru, ne poți susține pagina distribuindu-l. Iar dacă îți place de noi, te poți abona la newsletter și ne poți urmări pe Facebook și pe Instagram.

Explorări plăcute !